Tag: psihosociologie

Surdu, Emil. (1989). Modalități de consum cultural. Implicații psihosociologice. Viitorul Social, LXXXII(4), 372-378.

Fitzek, Sebastian. (2020). Sacrul şi puterea politică: abordări psihosociale ale imaginarului colectiv. București: Pro Universitaria.

Gheorghiu, Mihnea. (1981). Dimensiunea psihosocială a omului nou. Viitorul Social, X(3), 397-401.

Bucur, Dumitru. (1975). Aspecte psihosociale ale conducerii microgrupurilor formale. Viitorul Social, 4(3), 455-467.

Herseni, Traian, (Ed.) et al. (1970). Industrializare și urbanizare. Cercetări de psihosociologie concretă la Boldești. București: Editura Academiei Republicii Socialiste România.

Schifirneț, Constantin. (1973). Coordonatele psihosociale ale motivării frecventării teatrului. Viitorul Social, II(1), 144-154.

Ștefan, Bruno, Liță, Corneliu Ștefan, & Mihalcea, Andreea. (2001). Organizațiile sindicale și dilemele tranziției. Studii de psihosociologie organizațională. București: BCS.

Zamfir, Cătălin. (1974). Psihosociologia organizării și a conducerii. București: Politică.

Mărcuș, Carmen. (1997). Efectele psiho-sociale ale practicii yoga. Revista de Cercetări Sociale, (3), 131-140.

Zamfir, Cătălin. (1972). Metoda normativă în psiho-sociologia organizării. București: Editura Științifică.

Zamfir, Cătălin. (1990). Cooperare și incertitudine. In S. Chelcea (Ed.), Psihosociologia cooperării și a întrajutorării umane (pp. 1-16). București: Militară.

Zamfir, Cătălin. (1990). Incertitudinea. O perspectivă psiho-sociologică. București: Editura Științifică.